Ameninţarea de la mal - un ghid complet al celor mai periculoase meduze din lume
Conf. univ. dr. Florin-Dan Popescu, Disciplina de Alergologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti
Contactul oamenilor cu meduzele poate avea consecinţe variabile, de la contacte inofensive la deces. Meduzele de pe litoralul Mării Negre nu provoacă de obicei consecinţe grave, doar la subiecţii sensibili pot induce urticarie sau dermatită de contact iritativă. Contactul cu caravela portugheză este posibil în Europa în Marea Mediterană, pe coasta Spaniei, Corsica, Malta, pe coastele de sud-vest ale Marii Britanii şi Irlandei.
Dezvoltarea turismului în zonele cu ape subtropicale şi tropicale impune discutarea contactului şi cu alte meduze foarte toxice. În plus, în condiţiile încălzirii globale ne putem aştepta ca arealul de răspândire a unor meduze să se schimbe.
Cele mai periculoase specii de meduze
Dintre numeroasele specii toxice de meduze, trei merită atenţie sporită din cauza faptului ca pot fi ameninţătoare de viaţă: cubomeduzele Chironex fleckeri, Carukia barnesi şi sifonoforul Physalia physalis. Înţepăturile de meduze au omorât aproximativ 1.500 de oameni în secolul XX. Chironex fleckeri, Carukia barnesi şi Malo kingi sunt unele dintre cele mai veninoase animale din lume.
Clasa Scyphozoa cuprinde meduze adevărate cu care se poate veni în contact în zonele de coastă ale Europei. La acest grup predomină faza de meduză, polipul fiind o fază scurtă în ciclul biologic al celor mai multor specii. Se deplasează activ, dar de obicei plutesc în masa apei. Preferă lumina difuză, iar temperatura influenţează frecvenţa contracţiilor umbrelei. Se hrănesc cu plancton, crustacee, viermi, chiar peşti mici, pe care îi imobilizează şi paralizează cu ajutorul cnidoblastelor. Rhizostoma pulmo şi Aurelia aurita sunt cei mai răspândiţi reprezentanţi ai scifozoarelor din Marea Neagră.
Atenţie la meduze când înotaţi sau pescuiţi!
Prezenţa meduzelor de-a lungul coastelor constituie un pericol din cauza efectelor toxice la contactul cu omul, în cazul anumitor activităţi cum ar fi pescuitul şi înotul. De exemplu, pe parcursul unui an, pe plajele din sudul Italiei de la Marea Adriatică, mai multe sute de înotători solicită de obicei asistenţă medicală datorită contactului cu meduzele, mai ales copii şi femei. Afectarea cutanată este mai frecventă la nivelul membrelor inferioare. Doar în aproximativ 5% din cazuri pot apărea complicaţii, incluzând foarte rar anafilaxie.
În cazul contactelor cu majoritatea meduzelor, cea mai frecventă manifestare clinică este erupţia dureroasă papulo-urticariană la locul de contact. Leziunile pot dura minute sau ore şi pot progresa către urticarie generalizată, uneori chiar leziuni veziculoase, hemoragice sau necrozante. Reacţiile locale neobişnuite includ urticarie papuloasă, angioedem sau dermatită de contact. Reacţiile sistemice pot însoţi reacţiile locale şi pot fi manifestate ca astenie, cefalee, febră, greaţă, vomă, spasme musculare, parestezii, dispnee, sincopă. Contactul ocular poate produce conjunctivită, chemosis, edem palpebral sau ulceraţii corneene. Reacţiile de hipersensibilitate, imediate sau tardive, sunt posibile, dar anafilaxia este rară. Reacţiile cronice includ leziuni cheloide, granulomatoase sau hiperpigmentări.
Contactul cu meduzele din Marea Neagră
Rhizostoma pulmo este o meduză de apă caldă din clasa Scyphozoa, ordinul Rhizostomae, familia Rhizostomatidae, care trăieşte în Marea Mediterană şi Marea Neagră. O varietate a ei, Rhizostoma octopus, trăieşte în Oceanul Atlantic. Plajele româneşti de la Marea Neagră, inclusiv cele din staţiunea Mamaia, au fost invadate în anumiţi ani de multe meduze din specia Rhizostoma pulmo. Aceste meduze au clopot înalt cu diametrul mare, de 20-30 cm. Tentaculele bucale concrescute formează un manubriu lung şi voluminos, prevăzut cu epoleţi franjuraţi pe margini şi opt prelungiri terminale, astfel încât lungimea axială a unui exemplar poate atinge 55-70 cm. Este cea mai mare specie de scifozoare din spaţiul mediteranean şi este comună şi în apele Mării Negre, dar numai în sezonul cald.
Existenţa unui suport nutritiv de zooplancton în apă, curenţii marini şi condiţiile atmosferice cu vânt predominant dinspre larg pot face ca Rhizostoma pulmo, specie reprezentativă pentru zona marină de larg, să fie prezentă în apele româneşti de mică adâncime de la Marea Neagră în lunile iulie şi august.
Contactul cu tentaculele Rhizostoma pulmo nu provoacă de obicei consecinţe grave, doar la subiecţii sensibili poate induce urticarie sau dermatită de contact iritativă care se remit spontan, cu prurit sau durere supărătoare.
Aurelia aurita este o meduză de apă rece din clasa Scyphozoa, ordinul Semaeostomeae, familia Ulmaridae. Acest scifozoar, larg răspândit în mările şi oceanele globului, cu potenţial variabil de înţepare a omului. Deşi este considerat în general un animal nepericulos, poate provoca leziuni cutanate locale semnificative şi poate induce anticorpi serici imunospecifici. Aurelia aurita este foarte comună în zonele pelagice ale Mării Neagre, populând apele în număr mare în sezonul rece. Nu este dorită de pescari, iarna intrând deseori în plasele lor. Aceste meduze au clopotul translucid, cu diametrul de 10-30 cm (meduza lună). Efectele veninului de Aurelia aurita asupra omului sunt imprevizibile şi limitate la nivel cutanat. Înţepăturile sunt superficiale, uneori nu pot penetra semnificativ nici la nivelul tegumentului copiilor, de aceea sunt considerate inofensive. Totuşi, trebuie subliniat faptul că înţepăturile sunt resimţite în mod diferit, unele persoane neprezentând nici o manifestare, altele prezentând prurit intens rapid instalat (în câteva minute), durere puternică care poate dura 30 de minute şi inflamaţie locală timp de mai multe ore. Uneori, erupţia cutanată eritematoasă veziculo-papuloasă delimitată poate dura până la zece zile.
Meduze de care să ne ferim când suntem în vacanţă
Chiropsalmus quadrigatus este o meduză chirodropidă. Expunerea la veninul ei duce la durere severă şi şoc. În Filipine au fost raportate decese în urma înţepăturilor de Chiropsalmus quadrigatus.
Ordinul Carybdeidae cuprinde cubomeduze care se găsesc predominant în apele din bazinul Indiano-Pacific, iar inocularea veninului lor la om induce sindromul Irukandji. Cel mai frecvent este implicat contactul cu cubozoarul Carukia barnesi, denumită şi meduza Irukandji. În fiecare vară, în Australia, mai multe zeci de persoane sunt spitalizate pentru acest sindrom. Alte cubomeduze Carybdeidae care pot induce sindromul sunt: Alatina mordens, Carybdea alata, Carybdea xaymacana, Carybdea rastoni şi Malo kingi. La momentul actual nu există antivenin pentru înţepăturile cubomeduzelor Irukandji.
Carukia barnesi este o meduză mică şi foarte veninoasă din apele Australiei. Umbrelele formelor adulte au doar 5-30 mm şi prezintă patru tentacule contractile foarte lungi de 50-500 mm. Aceste meduze trăiesc în apele australiene, de obicei mai adânci, de-a lungul recifelor de corali, dar pot fi aduse la ţărm de curenţi marini. Sindromul Irukandji are manifestări complexe şi variabile, fiind caracterizat prin durere generalizată tardivă la locul înţepăturii, asociată cu tahicardie, hipertensiune arterială, transpiraţii, piloerecţie, agitaţie şi rareori edem pulmonar acut.
Din clasa Hydrozoa face parte Physalia physalis, care aparţine ordinului Siphonophora şi care este responsabil de până la zece mii de înţepături la om numai în Australia în fiecare vară. Physalia physalis este numită caravela (galera) portugheză. Deşi are aspect gelatinos, nu este propriu-zis o meduză, ci o colonie hibridă cu patru tipuri de polipi specializaţi. Tentaculele pot avea lungimi de la unu până până la 10-20 metri sau chiar mai mult. Tentaculele detaşate şi indivizii morţi pe plaje pot înţepa la fel de dureros precum nevertebratul viu în apă şi îşi păstrează veninul potent timp de câteva ore sau chiar zile.
Physalia physalis poate fi întâlnită mai ales în apele tropicale şi subtropicale ale oceanelor Pacific, Indian şi Atlantic. Este mai abundentă pe coaste din Pakistan, Australia şi Noua Zeelandă, nordul Golfului Mexic, coastele Floridei, insulele Hawaii şi coasta de Est a Africii de Sud, Costa Rica, Guyana. Prezenţa ei a fost semnalată şi pe coastele de sud-vest ale Marii Britanii şi Irlandei, în Marea Mediterană, pe coasta Spaniei, Corsica, şi Malta, însă nu şi în Marea Neagră. Meduza albastră Physalia utriculus este mai mică, mai puţin frecventă şi limitată la apele calde ale oceanelor Pacific şi Indian.
Physalia physalis nu atacă activ oamenii, dar contactul cu aceştia poate fi posibil, mai ales în apele de coastă sau pe plajă. Înţepăturile produc durere foarte violentă, care poate deveni greu suportabilă şi poate radia din zona afectată, fiind asociată cu o intensă senzaţie de arsură. Leziunile cutanate eritemato-edematoase lineare sunt asemănătoare cu cele de cravaşă, persistând 2-3 zile, deşi durerea cedează de obicei după aproximativ o oră. Ariile afectate sunt de obicei membrele şi trunchiul. Veninul purtat la nivelul ganglionilor limfatici poate determina dureri mai intense. Pot apărea vezicule, bule sau urticarie generalizată intens pruriginoasă. Majoritatea cazurilor de înţepături de caravelă portugheză nu implică leziuni necrotice ale ţesuturilor moi. În cazurile benigne, leziunile dispar în câteva ore, lăsând uneori leziuni hiperpigmentate sau cicatriceale. Manifestările sistemice pot include anxietate, febră sau hipotermie, convulsii, dureri musculare la nivelul membrelor, bradicardie, lipotimie, dispnee, tuse, greaţă, vomă, dureri abdominale, care pot persista câteva zile. Este posibilă şi apariţia hemoglobinuriei şi a insuficienţei renale acute. Au fost raportate şi cazuri de deces prin stop respirator şi colaps cardiovascular. Înţepăturile caravelei portugheze pot induce reacţii adverse de hipersensibilitate, inclusiv şoc anafilactic. În acest context, la un individ expus la Physalia physalis, orice alterare a stării de conştienţă sau prezenţa dispneei devine o urgenţă medicală.
Contactele cu Physalia physalis - o urgenţă medicală!
Asistenţa medicală de urgenţă este necesară după contactul uman cu Physalia physalis, dacă durerea este intensă, dacă leziunile cutanate se agravează ori este afectată regiunea oculară sau dacă apare o reacţie sistemică severă, ce poate pune în pericol viaţa pacientului. Este importantă înlăturarea rapidă a resturilor animalului nevertebrat, fără atingerea lui directă pentru a evita înţepături secundare şi aplicare de apă sărată de mare la nivelul ariei afectate (nu apă dulce proaspătă). Aplicarea de apă sărată caldă la 45° C poate ameliora simptomatologia algică prin favorizarea denaturării toxinelor. Utilizarea oţetului nu este recomandată, deoarece în cazul Physalia physalis poate creşte eliberarea de toxine din nematociste. Lidocaina administrată topic cutanat la nivelul contactului cu tentaculele inhibă descărcarea nematocistelor. Utilizarea adrenalinei, antihistaminicelor şi corticosteroizilor în cazul reacţiilor de hipersensibilitate se face în funcţie de severitatea manifestărilor clinice.
Încrengătura Cnidaria cuprinde peste nouă mii de specii întâlnite exclusiv în mediul acvatic, majoritatea în mediul marin. Se prezintă sub două forme: meduze (forme libere, înotătoare, în marea majoritate cu aspect de umbrelă) şi polipi (forme fixate), ambele având simetrie radiară.
Cea mai periculoasă meduză din lume
Chironex fleckeri este cea mai periculoasă meduză din lume, fiind implicată în mai multe zeci de decese la om ca urmarea a expunerii la venin. Chironex fleckeri înoată în ape mici în căutarea prăzii, ajungând astfel în zone de plajă. Se găseşte în apele tropicale de coastă din nordul Australiei, Noua Guinee, Indonezia, Thailanda, Malaezia, Filipine şi Vietnam. Nu a fost raportată în apele Americii de Nord sau în Marea Mediterană. Majoritatea înţepăturilor au loc în ape mai puţin de 1 metru adâncime, mai frecvent din luna octombrie până în iunie, deşi pot avea loc în orice lună a anului. Este cea mai mare cubomeduză. Atunci când înoată, tentaculele contractate au 15 cm lungime, iar când vânează se pot alungi până la 3 m lungime. Este un animal cu nuanţă bleu pal, transparent, aproape imposibil de detectat vizual în habitat, de aceea reprezintă un pericol pentru înotători. Înţepăturile de Chironex fleckeri au câteva consecinţe foarte severe, din cauza efectelor cardiotoxice, neurotoxice, hemolitice şi dermatonecrotice. Spre deosebire de muşcăturile de şarpe sau păianjen, înţepăturile cubomeduzei, deşi superficiale, aplică veninul prin doze mici multiple şi de aceea decesul poate fi foarte rapid, uneori chiar în câteva minute, ca urmare a expunerii sistemice la venin. Decesul survine prin stop cardio-respirator, iar victimele care înoată se îneacă frecvent înainte a putea primi măsurile de prim ajutor şi resuscitare cardio-pulmonară pe ţărm sau într-o ambarcaţiune.
Înţepăturile de Chironex fleckeri determină durere imediată locală severă, în ciuda înlăturării tentaculelor. Înlăturarea celulelor înţepătoare restante trebuie să se facă rapid cu aplicarea de acid acetic din oţet (nu se recomandă urină sau băuturi alcoolice). Dacă expunerea este pe arii mai extinse, riscul de deces este crescut. Acest risc este mai crescut la copii. Ariile de contact sunt lineare şi multiple, cu aspect de linii purpurii sau maronii, asemănătoare cu cele făcute de cravaşă. Zonele afectate dezvoltă rapid eritem, edem şi vezicule, cu evoluţie în următoarele 1-2 săptămîni către necroză, ulterior cu cicatrice permanente şi uneori cu leziuni pigmentare reziduale. Reacţiile sistemice pot include cefalee, febră, greaţă, vomă, spasme musculare, paloare, insuficienţă respiratorie, hemoliză şi insuficienţă renală acută. Antiveninul Chironex fleckeri este produs din ser hiperimunizat de oaie şi se administrează parenteral. Reacţiile adverse sunt rare, fiind citat rash generalizat imediat şi risc potenţial de anafilaxie, de aceea este necesar abord venos şi adrenalină rapid accesibilă.
