Acasa » Articles 2010 » Hematologie

Leucemia, intre disperare si speranta

Dr. Roxana Pioaru

Cu siguranta, diagnosticul de leucemie iti schimba viata. Indiferent daca cel afectat esti tu, partenerul de viata, copilul tau sau un prieten apropiat, impactul diagnosticului este devastator. In orele, zilele si lunile ce se scurg de la aflarea vestii, nimic nu poate fi la fel.

Este insa diagnosticul de leucemie un capat de drum sau doar un punct de cotitura? Ce este de fapt leucemia? Cat de expus esti riscului de a te imbolnavi? Ce trebuie sa faci daca tu insuti esti pacientul si cum sa ajuti o persoana draga care se lupta cu boala? In cele ce urmeaza vei gasi raspunsul la aceste intrebari.

Cancer al sangelui

HematologieLeucemia este un tip de cancer ce afecteaza celulele sangelui. In leucemie, maduva produce celule anormale intr-un numar excesiv si care, uneori, nu-si mai indeplinesc functiile. In timp, aceste celule modificate inlocuiesc celulele sangvine normale - leucocitele, hematiile si trombocitele. Fiecare din aceste celule ale sangelui are functii bine determinate in organism. Leucocitele au rolul de a ajuta organismul sa combata infectiile. Hematiile transporta la tesuturi oxigenul pe care organismul il primeste prin respiratie, iar trombocitele ajuta la oprirea sangerarilor.

Atunci cand celulele leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai poate indeplini functiile. Bolnavul de leucemie se simte permanent obosit, este predispus la infectii bacteriene si virale. Sangereaza excesiv din rani minore, iar pe corp ii apar vanatai dupa traumatisme mici.

Poti sa te feresti?

In aparitia leucemiei sunt implicati si factori genetici, dar si factori de mediu, care ar putea fi evitati. Factorii genetici nu pot fi influentati, decat eventual prin sfatul genetic.

Printre factorii de mediu, se numara:

  • fumatul: 20% dintre pacientii cu leucemie mielogena acuta fumeaza sau folosesc produse ce contin tabac;
  • expunerea la doze crescute de radiatii: persoanele aflate in apropierea zonei unde s-a produs accidentul nuclear de la Cernobil au un risc foarte mare de a face leucemie;
  • expunerea profesionala la substante chimice, cum ar fi benzenul sau solventii organici;
  • anumite medicamente citostatice folosite pentru alte neoplazii anterioare;
  • anumite infectii virale.

Forme de leucemie

Leucemia poate fi acuta sau cronica, dupa cum evolueaza. In cazul leucemiei acute, celulele anormale sunt imature, provenite din transformarea maligna a unei celule stem hematopoietice care se divide rapid. Aceste celule sunt incapabile sa-si indeplineasca functia, dar se inmultesc extrem de repede. In consecinta, starea de sanatate a pacientilor cu leucemie acuta se agraveaza intr-un timp scurt. La cei cu forma cronica de boala, celulele leucemice au un aspect matur, iar evolutia afectiunii este lenta, simptomele aparand abia in stadiile avansate de boala.

In functie de celula afectata si de tipul de evolutie, leucemia poate imbraca urmatoarele forme:

  • leucemia limfoblastica acuta (ALL): este frecventa la copii si la adultii tineri;
  • leucemia mielogena acuta (AML): poate afecta atat adultii, cat si copiii;
  • leucemia limfocitara cronica (CLL): este cea mai frecventa forma de leucemie a adultului, afectand in special batranii. Copiii fac foarte rar aceasta forma de boala;
  • leucemia mielocitara cronica (CML): aceasta forma apare in special la adultii tineri.

Cuvantul leucocit isi are originea in limba greaca in cuvintele „leukos” (alb) si „kytos” (celula).

Statistici

Nu se poate spune cu exactitate care este incidenta bolilor hematologice maligne in tara noastra, deoarece nu exista un registru in care aceste afectiuni sa fie consemnate la nivel national. In mod cert, s-a inregistrat o crestere reala in ultimele doua decenii a incidentei leucemiilor acute.

Numarul de cazuri nou diagnosticate raportat la 100.000 de locuitori/an (in SUA si in Europa):

  • 3,5 pentru leucemiile acute (10% din cancere);
  • 1,6 pentru leucemia mieloida cronica (20% din cazurile de leucemii);
  • 2,0-2,5 pentru leucemia limfoida cronica (30% din cazurile de leucemii).

In concluzie, aproximativ 7 dintr-o suta de mii de oameni se vor confrunta cu o forma de leucemie. Datele ar putea fi aplicate si pentru Romania, dar cu certitudine exista anumiti factori geografici, economici, epidemiologici si de alta natura care pot da nastere la anumite diferente pentru zona noastra.

Semnale de alarma

Debutul clinic al unei leucemii difera in functie de tipul acesteia, in primul rand daca este vorba despre o leucemie acuta sau o leucemie cronica.

In leucemiile acute, primele simptome sau semne apar la scurt timp de la dezvoltarea bolii, leucemiile acute fiind cele mai severe boli hematologice, care, netratate, pot duce la deces in 4-6 saptamani. Cel mai adesea este vorba despre aparitia unor manifestari infectioase: angine adesea cu caracter necrotic, pneumonii, bronhopneumonii. Se poate constata aparitia unui sindrom anemic ce se agraveaza rapid sau a unor manifestari hemoragice: sangerari gingivale (gingivoragii), sangerari nazale (epistaxis), sangerari genitale (metroragii), vanatai (echimoze) la traumatisme minore. Acestea pot pune inca de la inceput in pericol viata bolnavului, provocand decesul inainte de clarificarea diagnosticului.

„Am intalnit cazuri in care debutul a fost prin hemoragie cerebrala fatala in stare de aparenta sanatate, sau prin manifestari mai rare (crize epileptice, tulburari de vedere) datorate unor infiltrari cu celule leucemice indeosebi limfoblasti”, spune prof. dr. Galafteon Oltean.

In leucemiile cronice, manifestarile clinice pot fi discrete sau nesuparatoare o perioada de luni sau chiar ani buni si pacientul sa nu se prezinte la medic decat atunci cand simptomele devin mai intense (de regula, intr-o faza mai avansata a bolii). In aceste leucemii, adesea diagnosticul este pus cu ocazia unor investigatii de rutina, cand se constata existenta unor valori crescute ale leucocitelor.

Investigatii

Atunci cand medicul suspecteaza un diagnostic de leucemie, va efectua un examen fizic cautand ganglioni mariti palpabili la nivelul axilei, gatului si la nivelul canalului inghinal, va palpa splina si ficatul, pentru a vedea daca acestea au depasit limitele normale. Medicul va cere si analize de sange, cum ar fi o hemograma completa si un frotiu sangvin. Aceste teste vor oferi informatii foarte importante despre celulele din sange.

Medicul mai poate recomanda si alte teste, cum ar fi:

  • radiografie pulmonara;
  • CT (tomografie computerixata la nivelul toracelui si abdomenului);
  • punctie lombara;
  • punctie sternala;
  • biopsie a unui ganglion limfatic.

Thomas Donnall a primit Premiul Nobel pentru Medicina in anul 1990 pentru efectuarea primului transplant de celule stem provenite din maduva osoasa.

Prof. dr. Galafteon Oltean: “Aparitia unei usoare anemii, a asteniei, scaderii in greutate, transpiratiilor, a unei jene dureroase sub rebordul costal stang (cresterea splinei) poate fi manifestarea unei leucemii mieloide cronice. Pe langa aceste manifestari, daca bolnavul face repetate infectii in lunile premergatoare investigarii, daca apare marirea ganglionilor limfatici (nedurerosi si de aceea unii pacienti nu consulta medicul), trebuie sa fie luata in consideratie o leucemie limfocitara cronica. Oricare din aceste semne sau simptome ar trebui sa determine prezentarea la medic.”

Cum se trateaza

Scopul tratamentului in leucemie este acela de a distruge celulele canceroase si de a permite celulelor sanatoase, normale, sa se formeze in maduva osoasa. Deciziile privind tratamentul se bazeaza pe tipul de leucemie, stadiul bolii, varsta pe care o are pacientul, dar si pe starea generala de sanatate.

Tratament medicamentos

Chimioterapia reprezinta tratamentul standard pentru multe din tipurile de leucemie. De obicei, se utilizeaza o combinatie de medicamente care distrug celulele canceroase prin diferite mecanisme. Combinatia mai multor substante este folosita si pentru a evita aparitia rezistentei celulelor canceroase la un anumit medicament folosit. Alte medicamente folosite in tratamentul leucemiei ajuta la prevenirea infectiilor si la cresterea capacitatii organismului de a produce noi celule sanatoase.

Din pacate, chimioterapia determina reactii adverse neplacute, cum sunt greata, varsaturile  si pierderea parului. Daca urmezi tratament chimioterapic, nu inseamna neaparat ca te vei confrunta neaparat cu aceste efecte nedorite. In unele cazuri, chimioterapia este foarte bine tolerata, iar daca greata sau varsaturile apar, medicii iti vor administra medicamente care sa atenueze aceste simptome.

Tratamentul chimioterapic presupune trei etape:

  • inductia: scopul acestui stadiu de tratament este remisia ce reprezinta perioada de timp in care celule canceroase au fost distruse si are loc regenerarea celulelor normale ale sangelui;
  • consolidarea: chiar si cand analizele nu mai arata prezenta celulelor canceroase, acestea tot mai pot fi prezente in organism intr-un numar mic. Scopul acestei faze a tratamentului este acela de distruge si celulele canceroase ramase;
  • - mentinerea: telul acestui stadiu este de a preveni reaparitia celulelor canceroase.

Alte tratamente

In afara de tratamentul medicamentos, mai pot fi necesare urmatoarele metode terapeutice:

  • Interventii chirurgicale: uneori este necesara o interventie chirurgicala pentru indepartarea splinei  (splenectomie).
  • Radioterapia: distruge celulele canceroase si mic­so­reaza tumorile. Poate fi aplicata pe o singura zona a corpului sau pe intreg corpul. Uneori este folosita pentru tratarea leucemiei, care a diseminat la nivelul creierului si al sistemului nervos central sau pentru prevenirea diseminarii. Mai poate fi folosita pentru micsorarea ganglionilor limfatici afectati sau pentru pregatirea organismului pentru un transplant de maduva osoasa.
  • Transplantul de celule stem: transplanturile se fac de obicei din maduva osoasa sau din sange.
  • Multi pacienti bolnavi de leucemie sunt dispusi sa incerce metode alternative de tratament in speranta vindecarii. Inainte de a incerca diete speciale, medicamente neomologate, produse naturiste sau tratamente neobisnuite, despre care ai auzit de la prieteni, vorbeste cu medicul hematolog. Unele din aceste metode pot inrautati efectele adverse sau pot reduce beneficiile chimioterapiei.

Transplantul de celule stem hematopoietice

Transplantul de celule stem hematopoietice este o procedura terapeutica prin care se administreaza celule stem unui pacient, in intentia de inlocui, partial sau total, celulele din maduva rosie hematopoietica. Inainte de transplant, toate celulele din maduva osoasa a pacientului sunt distruse, inclusiv cele canceroase.

Posibilitatea testarii compatibilitatii dintre donator si primitor a revolutionat tehnicile de transplant si a permis extinderea procedurii atat din punct de vedere al indicatiilor, dar mai ales in ceea ce priveste selectia donatorilor. In functie de tipul donatorului de celule stem hematopoietice, se definesc cele 2 tipuri majore de proceduri. Autotransplantul consta in recoltarea celulelor stem hematopoietice de la pacient, conservarea acestora la temperaturi foarte joase inaintea chimioterapiei si transplantarea acestora. In cazul allotransplantului, celulele stem hematopoietice se obtin de la o persoana sanatoasa, inrudita sau neinrudita cu pacientul.

Initial, sursa de celule stem hematopoietice era maduva osoasa. In prezent, se utilizeaza din ce in ce mai mult celule stem hematopoietice din sangele periferic si din cordonul ombilical. Administrarea de celule stem hematopoietice periferice are avantajul evitarii anesteziei generale pentru recoltare si permite o grefare mai rapida a acestora. In ultimii ani s-au efectuat proceduri de transplant si cu celule stem din surse neconventionale cum sunt celulele hepatice fetale si celulele stem embrionice.

Transplantul de sange din cordonul ombilical

In ultimii ani, s-a ivit o noua posibilitate de obtinere a celulelor stem necesare pentru transplant. Este posibila recoltarea de sange din cordonul ombilical al nou-nascutilor care este pastrat in conditii speciale si utilizat daca, ulterior, copilul respectiv va avea nevoie de un transplant de celule stem. “Transplantul de sange din cordonul ombilical al nou-nascutilor se constituie astazi ca o a treia modalitate de transplant (alaturi de cel medular si de cel cu celule stem din sangele periferic) pentru bolnavii cu leucemie acuta. Are avantajul de a putea fi utilizat la bolnavii fara donator inrudit, iar imaturitatea sistemului imun la nastere reduce potentialul alloreactiv al limfocitelor si, ca atare, incidenta si severitatea bolii grefa contra gazda”, explica prof. Oltean.

In ultimii ani au luat nastere tot mai multe banci de stocare a acestui component in vederea transplantului. Prin aceasta metoda de transplant, speranta de viata a bolnavilor creste si mai mult.

Leucemie egal moarte?

Leucemiile acute netratate inregistreaza o supravietuire doar de cateva saptamani, decesul producandu-se prin hemoragii sau infectii severe. Speranta de viata a crescut prin recurgerea, in ultimele decenii si mai ales in ultimii ani, la modalitati terapeutice din ce in ce mai perfectionate. Polichimioterapia in diverse combinatii si mai ales transplantul de maduva osoasa sau de celule stem periferice au imbunatatit supravietuirea acestor bolnavi, iar in cazuri de leucemie limfoblastica, mai ales la copii, se poate ajunge chiar la vindecarea bolii. Supravietuirea medie in leucemia acuta mieloblastica este de 7-9 luni, iar 50% din cazurile supuse transplantului supravietuiesc 5 ani de zile. Recurgerea la terapii tintite cu anticorpi monoclonali ar putea fi in prezent si in anii urmatori o modalitate de tratament care sa creasca si mai mult speranta de viata in leucemiile acute.

In leucemiile cronice, situatia este diferita, cu o speranta de viata mult mai mare. Daca pana in urma cu 10 ani supravietuirea medie in leucemia mieloida cronica era de 3,5-4 ani, o data cu introducerea in tratamentul bolii a inhibitorilor de tirozinkinaza (imatinib, dasatinib, nilotinib) s-a produs o adevarata “revolutionare” a terapiei, iar in prezent speranta de viata in aceasta leucemie este de 20-25 de ani. Leucemia limfocitara cronica cunoaste, in general, o evolutie prelungita care este insotita de o supravietuire ce poate ajunge la 8-10 ani de la debutul bolii. Tratamentul cu anticorpi monoclonali de tipul alemtuzumab sau rituximab sau alte molecule in prezent in studii clinice ofera sansa unei sperante de viata mai mari. Desigur, sunt si cazuri de leucemie limfatica cronica care au anumite particularitati genetice (si o evolutie mai agresiva a bolii, cu o supravietuire ce poate fi doar de 1-2 ani.

In concluzie, leucemia nu trebuie considerata o sentinta la moarte, ci doar un obstacol care, cu ajutorul medicamentelor de ultima generatie, poate fi depasit. Mai ales daca suferi de o forma cronica de boala, ai toate motivele sa fii optimist.

Pus fata in fata cu diagnosticul de leucemie, nu dispera. Descoperirile medicale ale ultimilor ani lasa destul loc pentru speranta. In ciuda reputatiei, leucemia este o boala de multe ori curabila. Tot ce trebuie sa faci este sa urmezi indicatiile medicilor si sa privesti boala nu ca pe un capat de drum, ci ca pe un obstacol care trebuie invins.

Celulele stem, a doua sansa la viata

Ioana Daian

Corina Peste a avut norocul extraordinar de a fi deschizatoare de drumuri in utilizarea celulelor stem. Biolog pasionat de descoperiri stiintifice, a facut un doctorat in genetica umana in Grecia, alegere care a propulsat-o intr-un domeniu de care, la vremea aceea, nici nu se auzise in Romania.

Crede ca destinul i-a fost prestabilit: prima tara in care a calatorit a fost Grecia, s-a casatorit cu un grec venit la studii in Romania, iar acum lucreaza la Banca Stem Health Hellas din frumoasa tara elena. N-a uitat insa Romania, impartindu-si drumurile intre Atena si Bucuresti, unde a acceptat sa fie director al laboratorului Bancii de Celule Stem a Centrului Medical Unirea.

Care a fost punctul de cotitura in viata Corinei Peste?

Cred ca alegerea facultatii. Iasul este orasul meu natal, si acum imi amintesc cu nostalgie de entuziastii ani ai studentiei petrecuti la Facultatea de Biologie. Paralel cu Biologia, chiar din primii ani de studentie, am colaborat cu Facultatea de Medicina, unde am fost puternic atrasa de genetica umana medicala. Am continuat acest drum al geneticii, avand o stransa colaborare cu Spitalul de Copii “Sfanta Maria” din Iasi. Mi s-a ivit apoi oportunitatea de a-mi depune actele pentru o bursa in Grecia. Imi doream enorm sa-mi continui studiile printr-un doctorat, iar ziua din august 1998, cand am primit acasa plicul de confirmare pentru acceptul la doctorat, a fost una din cele mai fericite din viata mea. Hematologie

Cum v-ati ales tocmai acest domeniu, al celulelor stem?

Primul meu contact cu celulele stem a fost chiar in cadrul doctoratului. Am primit repartizare pentru partea practica a tezei in Centrul National Elen de Histocompatibilitate. Astfel, am inceput sa aud intens de importanta acestor celule in tratamentul multor boli hematologice. La inceputul lui 2000 a inceput prima campanie televizata pentru salvarea unui copil bolnav de leucemie. Televizoarele vuiau, populatia era interesata sa devina un posibil donator de maduva osoasa. Era dificil insa, compatibilitatea trebuia sa fie de 100%. Au fost testati multi posibili donatori, dar din pacate nu a fost gasit nimeni compatibil. Un timp nu am stiut nimic de acest copil, insa dupa cateva luni am aflat ca a fost salvat. Intr-o clinica din strainatate i s-a facut transplant cu celule stem si totul a mers perfect.

Stiu ca profesiunea v-a purtat pasii atat in Europa, cat si in SUA. Care au fost motivele?

In timpul doctoratului mi s-a dat sansa de a colabora la infiintarea unei banci publice de celule stem. Asta a fost prin 2000. De atunci, au durat cativa ani buni pana sa inceapa functionarea ei propriu-zisa, in 2005. Pentru mine insa, acesta a fost inceputul carierei mele. Prima provocare profesionala a fost in 2005 cand mi s-a propus sa lucrez ca sefa de laborator in prima banca privata de celule stem. Nu am stat pe ganduri. Urma sa merg in Statele Unite pentru pregatire si pentru preluarea protocoalelor si aparatelor. Era un pas important pentru mine, faceam totul cu atata incredere! In Statele Unite se lucra cu seriozitate si profesionalism, fiecare stia ce avea de facut, facea corect ceea ce facea si era apreciat pentru asta. Apoi, a urmat o a doua banca privata care mi-a cerut colaborarea, Stem Health Hellas, in 2008. Am plecat din nou spre Statele Unite, de data aceasta in Boston, oras cu atata rezonanta stiintifica, mai ales prin prezenta Universitatii Harvard, unde am avut onoarea sa particip la prezentarea unui proiect stiintific, legat de celulele stem.

Sunt europenii mai conservatori decat americanii?

Intr-un domeniu atat de nou nu se poate vorbi despre conservatorism. Experienta in Europa a aparut pe parcurs, printr-o colaborare cu Spitalul de transplanturi “Saint Luis”, unde am avut marea onoare sa intalnesc persoana care a realizat acum 21 de ani primul transplant cu celule stem din cordonul ombilical, dr. Eliane Gluckman. A fost atat de emotionant cand mi-a dat mana! Ma uitam la ea si nu stiam cum sa ii arat recunostinta! In sufletul meu mi-am promis ca nu ma voi opri aici. Aceasta avea sa fie sansa pe care mi-am dorit-o si pentru tara mea. Am pornit cu obiective clare, stiam ca intr-o zi ma voi intoarce acasa. Si nu singura. Si astfel am participat la crearea primei Banci familiale cu stocare pe 20 de ani, Stem Health Unirea.

V-au impresionat anumite cazuri... V-au dat ele puterea sa continuati cand va era greu?

Cred ca mi-au ramas intiparite in suflet doua experiente triste, dar cu final fericit. Una, la inceputul carierei mele, in Grecia. A fost legata de copilul de care v-am povestit mai sus, pentru care aproape o tara intreaga a venit sa doneze sange. M-a emotionat sa vad atata dragoste la oameni care nu se stiau intre ei. Un al doilea caz extraordinar l-am trait in Franta, in 2008, cand am participat la aniversarea a 20 de ani de la efectuarea primului transplant de celule stem din cordonul ombilical, realizat in anul 1988 la un copil cu anemia Fanconi. Dupa discursul de introducere, dr. Eliane Gluckman, cea care a realizat primul transplant cu celule stem din sangele cordonului ombilical, a facut o pauza si ne-a prezentat un tanar de 25 de ani. I-a spus numele, dupa care l-a lasat sa vorbeasca. Am ramas cu totii fara grai. Ne curgeau lacrimile. Era copilul caruia i s-a facut primul transplant cu celule stem. Mi-am zis inca o data cat sunt de norocoasa!

Stiu ca sunteti casatorita cu un grec. Locuiti in Grecia?

Da, acesta este un subiect sensibil pentru mine. Sunt casatorita cu sotul meu din 2002, dar suntem impreuna din 1994, fiind amandoi studenti la Iasi, el la Medicina, eu la Biologie. Ne iubim amandoi tara, am plecat din Romania, dar suntem foarte prezenti aici! Domiciliul nostru stabil este in Atena, unde ne avem si locurile de munca. Venim insa foarte des in Romania, de fapt nu simtim ca am plecat vreodata. Avem un baietel de 20 de luni, i-am recoltat celulele stem din cordonul ombilical, era o oportunitate pe care nu trebuia s-o pierdem.

Reprezinta celulele stem un panaceu universal, o asigurare valabila impotriva tuturor bolilor? Ma gandesc la fotbalistii francezi care si-au pastrat celulele stem ale nou-nascutilor lor pentru a-si trata tendoanele ranite in timpul meciurilor…

Celulele stem sunt celule precursoare care dau nastere altor tipuri de celule ale organismului uman. Celulele stem se clasifica in hematopoietice si mezenchimale. Surse alternative pentru aceste celule stem sunt sangele periferic si maduva osoasa. Cordonul ombilical si maduva osoasa contin un numar ridicat de celule stem mezenchimale. Mai specific, celulele stem din sangele cordonului ombilical se pot diferentia in: eritrocite (care transfera oxigen tuturor celorlalte celule ale corpului), leucocite (care contribuie la apararea noastra contra infectiilor), trombocite (care contribuie la coagularea sangelui) si alte celule precursoare care compun sangele uman. E bine stiut ca celulele stem se afla in centrul unor cercetari extinse in domeniile biologiei moleculare si geneticii. Oamenii de stiinta descopera continuu aplicatii noi, revolutionare. Mai nou, se face un mare efort in privinta celulelor stem mezenchimale, caci acestea au capacitatea de a prolifera si a se diferentia in alte tipuri de celule. Acum, cercetarile stiintifice privind aplicatiile celulelor stem demonstreaza cum un organism se poate dezvolta de la o singura celula si, mult mai important, cum celule sanatoase pot inlocui celule bolnave sau distruse.

Care sunt limitele lor?

Acest aspect pare sa fie cel mai fascinant, informatiile pe care le avem pana in prezent conducandu-ne la concluzia ca aplicatiile acestor celule nu au limite. Astazi, pentru tratamente clinice se folosesc cu succes celulele stem din sangele cordonului ombilical in transplanturi alogenice in circa 70 de boli hematologice. Exista studii care arata ca celulele stem din sangele si chiar din tesutul cordonului ombilical (o regiune specifica, cunoscuta sub numele Wharton’s jelly) se pot diferentia in alte linii celulare, cum ar fi celule nervoase, celule hepatice sau celule miocardice. In plus, studii pe animale de laborator au demonstrat rolul acestor celule in tratarea unor boli cum ar fi Parkinson, insuficienta cardiaca sau producerea insulinei pentru diabetici.

Cati ani pot fi depozitate aceste celule? De unde se stie daca celulele vor functiona la fel de bine si dupa 30 de ani?

Durata de stocare a celulelor stem din sangele cordonului ombilical, bazata  pe referintele clinice notate pana in prezent, se datoreaza in cea mai mare parte procedurii de prelucrare, izolare si crioconservare a acestora. Procedeul prevede izolarea preferentiala a celulelor stem, fara sa se afecteze critic viabilitatea lor. In studii clinice s-a dovedit ca, din moment ce dupa decongelare aceste celule au o viabilitate crescuta, atunci ele pot fi folosite cu succes in diferite tratamente. Aceasta concluzie s-a luat si dupa studii realizate pe animale de laborator.

Exista efecte adverse care pot aparea si dupa mai mult timp de la folosirea lor?

Efectele adverse care pot sa apara in urma utilizarii acestor celule sunt infime si nu se modifica in functie de timpul de stocare. Aceste reactii ale organismului pot sa apara datorita viabilitatii scazute a celulelor si nu are a face cu timpul de criocongelare. Totusi, cel mai mare risc in cazul transplantului cu celule stem ramane rejectarea acestuia, cunoscut sub denumirea de Boala Grefa Versus Gazda (BGVG, GVHD). Transplantul de sange din cordonul ombilical este asociat cu o incidenta redusa a BGVG, ce permite o strictete mai redusa a compatibilitatii intre donator si destinatar, comparativ cu aceea ceruta la sangele adult sau transplantul de maduva osoasa. Conform Asociatiei Mondiale a Donatorilor de Maduva, aproximativ 70% dintre pacientii cu boli ce sange nu au un donator compatibil in familie. Este, totodata, valoroasa observatia ca, datorita incidentei reduse a BGVG, rata de supravietuire la transplantul de celule stem din sangele cordonului ombilical este mai mare decat la transplantul de maduva.

Ce ar trebui sa stie viitoarele mamici despre acest procedeu?

Sunt multe lucruri pozitive de spus in aceasta privinta. Cu siguranta, bibliografia scrisa, dar si aplicata are de spus mult mai multe. Din punctul meu de vedere, celulele stem din sangele cordonului ombilical sunt o sursa naturala de celule care, in conditiile de pana acum, se aruncau, iar acum avem sansa de a le salva pentru un eventual uz viitor. Prelevarea lor este o procedura neinvaziva, utilizandu-se o tehnica simpla, rapida, fara nici un risc pentru mama sau nou-nascut, fiind efectuata imediat dupa nasterea bebelusului. Prin salvarea celulelor stem din sangele cordonului ombilical, creste posibilitatea de a gasi un transplant compatibil atat pentru copilul in sine, cat si pentru membrii familiei. Un avantaj semnificativ al celulelor stem din sangele cordonului ombilical, mai ales al celor depozitate in banci private, este disponibilitatea prompta, permitand astfel o initiere rapida a tratamentului. De asemenea, unitatea cu celule stem din cordonul ombilical poate fi usor transmisa pacientului, asigurand astfel un transport convenabil si imediat, viitorul utilizarii acestei terapii extinzandu-se dincolo de transplantul conventional. Comunitatea stiintifica asteapta ca transplantul de sange ombilical sa devina extrem de valoros pentru terapiile de regenerare a tesuturilor. Deja un numar mare de studii care au fost publicate raporteaza generatia de tesut neurologic, pancreatic, miocardic, hepatic si altele. Alte studii raporteaza vindecarea animalelor de laborator suferind de afectiunile relatate, aparitia BGVG fiind din ce in ce mai redusa. In ceea ce priveste costul gasirii unui transplant de maduva osoasa compatibil, acesta este semnificativ mai crescut, in mod particular daca se ia in consideratie probabilitatea de esec in gasirea unui donator compatibil. Cel mai important aspect legat de celulele stem din sangele cordonului ombilical este ca prelevarea si utilizarea lor sub forma de transplant nu provoaca dileme etice sau legislative.

Legislatia referitoare la acest procedeu difera de la o tara la alta?

Tara noastra, la fel ca si celelalte tari membre ale Comunitatii Europene, urmeaza legislatia propusa de UE. Din punctul meu de vedere, trebuie data sansa infiintarii in fiecare tara atat a bancilor familiale, cat si a celor publice. Astazi exista insa state care si-au dat acordul pentru infiintarea fie numai a bancilor familiale, private, fie numai a bancilor publice. Subliniez doar ca e bine ca parintii sa stie de existenta bancilor de stocare care sunt acreditate pe baza legislatiei Parlamentului European si care adopta standardele de calitate si siguranta privind donarea, prevederea, controlul, procesarea, depozitarea si distributia de tesuturi si celule umane.

Se zice ca numarul de celule stem recoltate pot fi folosite doar pana ce copilul ajunge la o anumita greutate, pe care ar atinge-o in jurul varstei de 5 ani, este adevarat?

In general, experienta clinica a transplantului utilizeaza analogia greutatii corporale a pacientului cu numarul de celule nucleate ale unitatii de transplant. Aceasta corelatie nu are a face cu varsta direct, ci cu numarul  kilogramelor. As vrea sa subliniez ca aceasta analogie este utilizata in transplantul hematologic clasic (leucemii, limfoame). In cazul terapiilor celulare insa (tesut neurologic, pancreatic, miocardic, hepatic si altele) nu se utilizeaza aceasta formula, neavand astfel nici o implicatie directa greutatea si varsta copilului, chiar daca utilizarea acestor unitati va fi ceruta peste ani, cand copilul devine adult.

Cum se procedeaza in cazul imbolnavirii copilului de leucemie la 10 ani? Se multiplica aceste celule stem sau se cauta si alti donatori compatibili?

Nu exista un raspuns standard. Exista diferite protocoale. Important de stiut este ca nimic nu strica in aceste momente. In cazul in care un copil are nevoie de un transplant pentru o boala hematologica clasica, atunci se va calcula formula greutate/numar de celule. Daca procentajul nu este satisfacator, se cauta alte completari. Se face in continuare efort in domeniul cercetarii pentru multiplicarea celulelor existente in unitatea de transplant si utilizarea lor in tratamentul clinic.

Ce ar trebui sa le spuna medicii de familie gravidelor, ei fiind cei care o supravegheaza pe toata perioada sarcinii?

Eu cred ca e vorba de educatie. E bine stiut ca mamicile urmeaza sfatul medicului pe tot parcursul sarcinii. De obicei, datorita specialitatii pe care o practica, doctorii sunt primii care intra in contact cu noile descoperiri stiintifice, de aceea consider ca e de datoria lor sa informeze la randul lor parintii. Sigur, mi s-a intamplat sa intalnesc cazuri cand parintii ne aduc la cunostinta vreo stire de ultima ora si asta imi aduce mult optimism.

Ce progrese credeti ca se vor face in urmatorii 10-20 de ani?

Viitorul terapiilor cu celule stem din cordonul ombilical se extinde fata de transplantul conventional. Comunitatea stiintifica asteapta ca transplantul autolog de sange din cordonul ombilical sa devina din ce in ce mai valoros pentru terapiile regenerative ale tesuturilor. Deja un numar mare de studii publicate raporteaza generatia de tesuturi neurologice, pancreatice, miocardice, hepatice si altele. Alte studii raporteaza vindecarea animalelor de laborator suferind de afectiunile relatate. Sunt sigura ca folosirea celulelor stem o sa-si gaseasca noi domenii de aplicabilitate in domeniul medicinei,  pentru binele pacientilor, iar colaborarea intre bancile private si cele publice,  bazata pe o legislatie bine pusa la punct, va ameliora mult tratarea bolilor respective.

Banci de celule stem in Grecia

Legea permite existenta atat a bancilor publice, cat si a celor familiale.

Exista deja o informare pe scara larga despre existenta bancilor familiale de celule stem din sangele cordonului ombilical.

In Grecia exista cel mai mare numar de banci din Europa, 22, doua fiind publice si restul familiale.

Anual, aproximativ 30% dintre viitoarele mamici declara pastrarea celulelor stem in banci particulare.

Departamentul consultanta parinti este prezent in incinta maternitatilor fie telefonic, fie prin intermediul specialistilor.

Implinita pe toate planurile

Considera ca a fost binecuvantata de Dumnezeu cu o familie minunata, sotul, impreuna cu mama si fratele fiindu-i mereu alaturi, atat la bucurii, dar mai ales cand intampina greutati.

Este fericita mamica a unui baietel de aproape 2 ani, care i-a schimbat prioritatile.

Vara, plaja marii este locul de destindere, iar in restul timpului colinda parcurile din Atena si imprejurimi.

Atunci cand e plecata in alte parti, internetul si televiziunile o tin permanent la curent “cu tot ce misca” in Romania.

Adaugă comentariu

Câmpurile subliniate sunt obligatorii.

Boli rare

01.11.2012

Sindromul Tourette

Sindromul TouretteSindromul Tourette este o afecţiune neurologică caracterizată printr-o serie de ticuri, motorii şi verbale, fără cauze identificabile, uneori cu auto-mutilare şi comorbidităţi psihiatrice variabile, care pot include tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) şi alte tulburări ca anxietatea, tulburările de personalitate, sindrom de hiperactivitate cu tulburări de atenţie.


04.07.2012

Miodistrofiile Duchenne şi Becker

Miodistrofiile Duchenne şi BeckerDistrofiile musculare Duchenne (DMD) şi Becker (DMB) sunt două boli genetice caracterizate prin degenerescenţa fibrei musculare striate, ce determină o atrofie progresivă a celor mai multe grupe musculare, având drept consecinţă instalarea unui handicap motor variabil, în funcţie de forma şi stadiul evolutiv.


30.06.2012

Sindromul Down - caracteristici și intervenție

Sindromul Down - caracteristici și intervențieSindromul Down (Trisomia 21) este o afecțiune cu care o persoană se naște, având anumite trăsături fizice caracteristice: facies aplatizat, gât scurt, brațe și picioare scurte și îndesate, dar și un grad de deficient mintal.


archiv

Contact

VERSA PULS MEDIA SRL
Electromagnetica Business Park
Calea Rahovei 266-268
Corp 1, etaj 2
050912 Bucuresti
+ 40 31 425.40.40
FAX + 40 31 425.40.41