Migrena, cea mai frecventă durere de cap
Dr. Alina Tugui, medic specialist neurolog, Centrul Medical Unirea
Unul din cele mai frecvente motive pentru care pacienţii tineri se prezintă la medic este durerea de cap, denumită în termeni medicali cefalee. Din multitudinea de tipuri de cefalee se distinge una dintre cele mai tipice, şi anume migrena.
Migrena este apanajul femeii tinere, cu o rată de cinci ori mai mare în rândul acestora faţă de bărbaţi. În mod frecvent, ea se manifestă ca durere unilaterală, pulsatilă, de intensitate medie până la severă, recurentă şi asociată cu fenomene oculare şi vegetative de tipul fotofobiei, tulburărilor de vedere monoculare, dar şi greaţă sau vărsături. Există şi variante mai rare de migrenă, aşa-numitele migrene cu aură, ce se pot însoţi de manifestări neurologice extrem de complexe, variind de la simpla îngustare a câmpului vizual până la semiparalazii, care se remit complet după atacul migrenos fără a lăsa sechele.
Migrena poate debuta în copilărie, adolescenţă sau la adultul tânăr, nefiind însă exclus să apară şi la vârste mai înaintate, studiile clinice arătând că ea tinde să scadă ca frecvenţă şi intensitate după vârsta de 40 de ani.
Ereditatea - factor de risc
Până în acest moment, deşi se cunoaşte mecanismul fiziopatologic ce duce la apariţia durerii, ştiinţa nu a descoperit şi ce anume o produce, neexistând leziuni structurale cerebrale vizibile prin metodele de diagnostic biologic şi imagistic de care dispunem în prezent. S-a remarcat însă o componentă ereditară a acestei afecţiuni la un procent de 50-90% din cazuri şi în special pe linie maternă, precum şi factori predispozanţi ai crizelor de migrenă ce vor fi menţionaţi mai jos în cadrul metodelor de tratament.
Nu există metode de diagnostic paraclinic pentru migrenă, diagnosticul fiind unul clinic în baza unor criterii stabilite de Societatea Internaţională de Cefalee.
Metode de prevenire şi tratament
Din fericire, deşi nu cunoaştem ce o provoacă, avem la îndemână metode de ameliorare şi prevenire a atacurilor migrenoase. Există măsuri terapeutice non-farmacologice şi farmacologice pe care orice pacient migrenos trebuie să le cunoască.
Metodele non-farmacologice includ evitarea factorilor declanşatori ai migrenei, şi anume: consumul de alcool şi în special de vin roşu, consumul de cafea, ciocolată şi alte substanţe neuroexcitatorii, fumatul, consumul de alimente condimentate sau cu arome puternice (preparate mexicane, chinezeşti etc.), consumul de brânză fermentată, anumite mirosuri, hipoglicemia, stresul, oboseala, privarea de somn, anticoncepţionalele orale etc.
Măsurile farmacologice vor fi indicate de medicul neurolog şi adaptate fiecărui pacient în funcţie de tipul de migrenă şi de patologiile asociate acesteia. Ele includ tratamentul atacului migrenos în care se pot folosi antiinflamatoare nesteroidiene, triptani, derivaţi de egot şi medicaţie pentru simptomatologia digestivă, precum şi tratamentul profilactic al migrenei, ce include medicamente din clasa beta-blocantelor, blocantelor de calciu, antidepresivelor sau anticonvulsivantelor.
Secretul tratamentului atacului migrenos îl constituie momentul la care se administrează medicaţia. Pentru un efect maxim şi cât mai rapid al medicamentelor, acestea trebuie luate de la primul semn de apariţie al migrenei. Astfel, migrena nu va mai ajunge la intensitate maximă şi va dura mult mai puţin. În acelaşi timp, este de preferat retragerea într-o cameră întunecată şi liniştită cu comprese reci pe frunte până la încetarea completă a durerii. În condiţiile în care este posibil, somnul calmează foarte bine acest tip de cefalee.
Ca metode complementare de tratament, se descriu acupunctura, şedinţe de masaj şi relaxare, psihoterapia, fără a exista însă studii clinice ale eficacităţii în acest sens.
