Nesănătos trăieşti? Iată ce primeşti...
Mic ghid de afecţiuni ce apar în urma unui stil de viaţă nesănătos
Dr. Ciprian Constantin, medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Carol Davila”, Fundaţia pentru Alimentaţie Sănătoasă
Stilul de viaţă sănătos are un rol important în prevenţia a numeroase boli, de aceea este foarte important să se urmeze sfaturile specialiştilor în domeniu, pentru ca rezultatele benefice să nu întârzie să apară.
Aportul caloric
Depăşirea aportului caloric cu 50 kcal zilnic (un biscuit) duce la acumularea a 2 kg, anual, cu trecerea prin fazele de suprapondere, apoi obezitate. Obezitatea apare insidios o dată cu înaintarea în vârstă şi constituie pentru mulţi pacienţi o stare de fapt, asupra căreia se atrage atenţia o dată cu instalarea complicaţiilor acesteia: boli cardiovasculare, boli degenerative articulare, diabet etc. Reversul medaliei, mai puţin întâlnit în societăţile avansate, este denutriţia (subpondere, cu un index al masei corporale sub 18,5 kg/m2).
Grăsimile
Un aport bogat în grăsimi (animale şi/sau vegetale) aduce indiferent de sursă 9 kcal/g, putând determina instalarea unor afecţiuni metabolice ca: hipertrigliceridemie, hipercolesterolemie, rezistenţa la insulină cu hiperinsulinism compensator, sindrom metabolic, obezitate etc.
În schimb, o alimentaţie săracă în grăsimi poate conduce la scăderea nivelul hormonilor steroizi, la hipovitaminoză (de tip A, D, E, K), la scăderea rezistenţei membranelor celulare cu anemie consecutivă, la scădere ponderală etc. Un aport sărac în grăsimi nesaturate poate duce la dislipidemii (afecţiuni metabolice caracterizate prin dezechilibrul fracţiunilor colesterolului, prin hipertrigliceridemie).
Proteinele
Consumul crescut de proteine duce la acidifierea mediului intern, cu eliminarea consecutivă a acestor grupări acide prin urină. Afecţiunile des întâlnite din cauza unui consum crescut de proteine sunt: hiperuricemia cu sau fără dureri articulare secundare depunerii de acid uric în lichidul articular, litiaza urică (calculi renali), guta şi criza gutoasă.
Aportul insuficient de proteine şi/sau calorii duce la denutriţie proteică, cu două forme întâlnite: marasmul prin deficit de aport protein-caloric şi kwashiorkor (caracterizat prin edeme, depigmentarea pielii, depigmentarea părului, catabolismul proteinelor musculare cu deficit de forţă musculară, astenie, parestezii, sensibilitate crescută la infecţii).
Carbohidraţii
Cerealele, făinoasele, dulciurile etc. duc, prin depăşirea aportului caloric, la apariţia obezităţii. Puţini sunt cei care ştiu că tot aceştia pot influenţa direct şi parametri metabolismului lipidic. Pentru obţinerea unei corecţii nutriţionale pentru diverse dislipidemii, este necesară şi o corecţie a raportului de carbohidraţi cu index glicemic mare sau index glicemic mic. Creşterea incidenţei tulburărilor de reglare a glicemiei şi a diabetului zaharat este asociată de unii cercetători cu aportul crescut de carbohidraţi simpli.
Un aport crescut de carbohidraţi simpli (monozaharide) produce şi creşterea plăcii bacteriene la nivelul aparatului dento-maxilar, cu un risc crescut de apariţie a cariilor dentare. Un aport deficitar în carbohidraţi duce la o dietă dezechilibrată, hiperprotidică şi/sau hiperlipidică, cu consecinţele enumerate mai sus. De asemenea, hipoglicemia poate fi o altă consecinţă.
Vitaminele
Hipervitaminozele sunt rar întâlnite şi se corelează cu automedicaţia. Hipervitaminoza A se caracterizează prin modificări tegumentare şi ale mucoaselor. Cheiloza (înroşirea buzelor şi fisurarea lor la nivelul colţurilor) este des întâlnită.
Hipervitaminoza D se caracterizează prin hipercalcemie (creşterea nivelului calciului) cu calculi renali şi calcificări în ţesuturile moi.
Hipervitaminoza E este bine tolerată, uneori apar tulburări ale coagulării sângelui, tulburări gastrointestinale etc.
Hipervitaminoza K este asociată cu anemie hemolitică. În ceea ce priveşte aportul crescut de vitamine hidrosolubile (grupul B-urilor, vitamina C etc.), acestea se elimină imediat prin rinichi, fiind necesară o creştere a ingestiei de peste 1.000 de ori doza uzuală pentru instalarea unei simptomatologii de supradozaj.
Deficitele vitaminice sunt relativ des întâlnite şi diagnosticarea lor se face printr-o anchetă nutriţională iniţială şi prin dozarea unor metaboliţi specifici, la nevoie.
Mineralele
Sarea (NaCl) este cel mai adesea consumată în exces. Consecinţele sunt consumului de sare în exces sunt hipertensiunea arterială şi setea, edeme ale membrelor inferioare etc.
Consumul crescut de calciu duce la depuneri renale şi depuneri în ţesuturi, la astenie, greaţă, vărsături, apetit diminuat etc.
Fosforul, al doilea element mineral în ceea ce priveşte abundenţa în ţesuturile umane, provine mai ales din carne, lapte, peşte, ouă. Creşterea lui duce la tulburări ale metabolismului osos.
Deficitul de minerale este adesea întâlnit şi cel mai frecvent apar crampele musculare, când se suspicionează un deficit de calciu, potasiu şi/sau magneziu. Magneziul este cunoscut şi ca mineralul „anti-stres”.
Alcoolul
Consumul crescut de alcool, repetat, poate duce la alcoolism, dar şi la alte deficite de ordin nutriţional (deficitul de vitamine B). Alcoolismul afectează negativ statusul nutriţional. Se înregistrează în stadii finale şi afecţiuni severe ca gastrita, duodenita, ciroza hepatică, cardiomiopatia toxică, toate corelate cu creşterea morbidităţii şi a mortalităţii. Alcoolismul este, după unii specialişti, un flagel în creştere al stilului de viaţă negativ modern.
Sunt şi alte elemente ale stilului de viaţă negativ care pot fi amintite: stresul, deprivarea de somn, lipsa efortului fizic. Absolut toate acestea le recunoaştem în viaţa noastră şi totuşi nu facem nimic în mod activ pentru a le diminua impactul negativ asupra sănătăţii. Numai un diagnostic crunt ne sensibilizează, însă poate fi, totuşi, prea târziu.
