Vaccinează-ţi copilul împotriva bolilor infecţioase!

Conf. univ. dr. Irina Brumboiu, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, Catedra Epidemiologie

Vaccinarea este principala metodă prin care sunt prevenite bolile infecţioase şi toate consecinţele acestora asupra stării de sănătate. Persoana vaccinată dezvoltă răspunsul imun care îi asigură protecţie pentru perioade lungi de timp sau toată viaţa, evitând astfel suferinţa asociată episodului acut, complicaţiile bolii şi evoluţia gravă, uneori spre deces.

Utilizarea populaţională a vaccinurilor (de la sfârşit de secol XVIII - începutul secolului XIX) de-a lungul timpului a dovedit eficacitatea şi siguranţa acestora. Majoritatea vaccinărilor se adresează copiilor pentru a evita formele grave de boală la care aceştia sunt la risc şi pentru a-i proteja de la o vârstă cât mai mică. Vaccinările însă se adresează tot mai frecvent şi celorlalte vârste, respectiv adulţilor şi vârstnicilor.  

Vaccinările se organizează conform Programului naţional de imunizări, care este revizuit anual şi include diferite vaccinări recomandate la anumite vârste, constituind Calendarul de vaccinări. O vaccinare de calendar, care nu a fost efectuată la împlinirea vârstei recomandate, se va reprograma pentru o altă dată sau se va efectua cu ocazia prezenţei ulterioare la cabinet a copilului.

Pe lângă vaccinările din calendarul de vaccinări, denumite şi obligatorii sau populaţionale, Programul naţional de vaccinări prevede şi vaccinări recomandate în situaţii epidemiologice particulare.

Vaccinările de calendar sunt: vaccinarea BCG, antidifterică, atitetanică, antipertussis, anti-Haemophylus influenzae tip b (Hib), antipoliomielitică, antihepatitică B, antirujeolică, antirubeolică  şi antiurliană.

Calendarul de vaccinări

Vaccinarea BCG evită formele grave de tuberculoză la copii până la vârsta de 5 ani. Doza vaccinală se administrează intradermic la nivelul braţului stâng, în ziua externării nou-născutului din maternitate. Ulterior, dacă la între 5 şi 10 luni cicatricea post-vaccinală de la nivelul braţului stâng nu este mai mare de 3 mm, copilul va primi încă o doză vaccinală, fără testare la tuberculină. Alte doze vaccinale BCG peste această vârstă nu sunt recomandate.

Vaccinarea antihepatitică B (HB) conferă protecţie faţă de infecţia acută, infecţia persistentă şi consecinţele tardive ale acesteia: hepatita cronică, ciroza hepatică şi cancerul hepatic primar. Vaccinarea HB se începe în primele 24 de ore de la naştere şi continuă cu doza a doua la vârsta de 2 luni şi a treia la 6 luni.

Copiilor din mame purtătoare de virus al hepatitei B (VHB) li se administrează 0,5 ml imunglobulină antihepatită B (IGHB) şi primesc prima doză de vaccin în primele 12 ore după naştere. Copiii care au mame cu starea de portaj necunoscută se vaccinează în primele 12 ore şi se fac examinări pentru starea de purtător. Dacă mama este purtătoare, se administrează IGBH în primele 7 zile de la naştere. Cea de a doua doză se va administra la vârsta de 1 sau 2 luni, iar a treia la 6 luni.

După încheierea vaccinării, copiilor a căror mame sunt purtătoare de VHB, între vârsta de 8 şi 15 luni (nu mai repede de 30 de zile de la administrarea ultimei doze vaccinale), li se recomandă testarea răspunsului imun prin măsurarea concentraţiei anticorpilor faţă de antigenul de suprafaţă (AgHBs) a VHB. Dependent de nivelul anticorpilor, dacă acesta este sub nivelul de prag, se va repeta o singură dată vaccinarea cu o serie de 3 doze (schema 0, 1, 6 luni), după care se repetă testarea la interval de 2 luni de la ultima doză administrată (4). 

Măsuri complementare de vaccinare sau administrare de IGHB pot fi necesare în caz de expunere la produse biologice care conţin VHB.

Vaccinarea antidifterică, antitetanică şi antipertussis se efectuează concomitent, utilizând vaccinuri asociate conţinând anatoxinele difterică, tetanică şi vaccinul pertussis acelular (DTPa). Protecţia conferită este faţă de difterie, tetanos şi tusea convulsivă, administrându-se cinci doze până la vârsta de 4 ani: primovaccinarea cu doze administrate la vârsta de 2, 4 şi 6 luni, prima revaccinare la vârsta de 1n an şi a doua revaccinare la 4 ani. Pentru asigurarea unei bune protecţii pe perioade îndelungate faţă de difterie şi tetanos, revaccinarea continuă cu preparate de bivaccin diftero-tetanic (adecvate vârstei) la vârsta de 14 ani (sau clasa a VIII-a).

Protecţie specifică (prin vaccinare şi/sau imunglobuline) suplimentară faţă de tetanos este necesară în caz de plagă tetanigenă.

Pentru vaccinarea antipoliomielitică se foloseşte vaccinul injectabil, sub forma preparatelor combinate cu componentele diftero-tetano-pertussis. Protecţia faţă de poliomielită este conferită în urma primovaccinării cu 3 doze (la vârsta de 2, 4 şi 6 luni) şi a revaccinării la vârsta de 1 an şi la vârsta de 9 ani (respectiv clasa a III-a).

Vaccinări complementare, în cadrul unor campanii naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii, pot fi necesare în cazul unor situaţii epidemiologice particulare privind poliomielita.

Vaccinarea anti-Haemophilus influenzae tip b (anti-Hib) induce protecţie faţă de formele invazive (meningita, septicemia) ale infecţiilor cu acest germen. Schema de vaccinare este identică cu a vaccinării antidiftero-tetano-pertussis, incluzând 4 doze dacă vaccinarea a început înainte de vârsta de 6 luni. Vaccinarea iniţiată după vârsta de 6 luni se poate efectua conform următoarelor scheme:

- copiilor între 7 şi 11 luni vârstă, primovaccinarea se face cu două doze la interval minim de 30 de zile şi revaccinarea la interval minim de 2 luni (respectiv la o vârstă între 12 şi 18 luni);

- copiilor cu vârsta între 12 şi 14 luni, se administrează două doze la interval minim de 2 luni;

- de la vârsta de 15 luni, vaccinarea include o singură administrare.

Vaccinarea antirujeolică previne rujeola şi una dintre complicaţiile tardive cu evoluţie gravă: panencefalita sclerozantă subacută. Pentru protecţia antirujeolică, sunt necesare două doze vaccinale, la vârsta de 1 an şi la 7 ani (clasa I). Vaccinul folosit are trei componente, pe lângă cea rujeolică, există şi componentele rubeolică şi urliană.

Vaccinarea antirubeolică este recomandată pentru a se preveni malformaţiile congenitale determinate de virusul rubeolei. Pentru vaccinare se foloseşte trivaccinul rujeolic-rubeolic-urlian administrat în două doze (la 1 şi la 7e ani), asigurând protecţie faţă de cele trei boli rujeola, rubeola (respectiv rubeola congenitală) şi oreionul.

Vaccinurile opţionale

Gripa poate să evolueze grav cu complicaţii la copilul mic, persoane cu boli cronice (cardio-vasculare, pulmonare, astm bronşic, cancere, deficite imune etc.) şi vârstnici. Principala metodă de prevenire a gripei şi complicaţiilor acesteia este vaccinarea antigripală. Aceasta se practică înaintea sezonului epidemic (începând cu luna octombrie), de la vârsta minimă de 6 luni.

Copiii până la vârsta de 8 ani se vaccinează cu 2 doze, la interval de 4 săptămâni pentru prima imunizare, apoi se continuă cu câte o doză anuală.

Infecţiile pneumococice cu evoluţie gravă au frecvenţă mare la copiii de până la 2 ani, devenind astfel principala vârstă care are recomandarea de vaccinare antipneumococică, cu un preparat vaccinal adecvat vârstei (vaccinul conjugat).

Schema de vaccinare este dependentă de vârsta la care se începe administrarea:

• între 2 şi 6 luni se administrează câte o doză la 2, 4 şi 6 luni, iar revaccinarea la 12-15 luni vârstă;
• între 7 şi 11 luni se administrează 2 doze la interval de 2 luni (minimum o lună) şi se revaccinează în al doilea an de viaţă (12-15 luni);
• copiii cu vârsta de 12-23 de luni se vaccinează cu două doze la interval minim de 2 luni;
• copiilor cu vârstă între 2 şi 5 ani li se administrează o singură doză.

Vaccinarea antivariceloasă se efectuează cu două doze, prima între vârsta de 12-15 luni, iar a doua la 4 ani sau înainte de intrarea în colectivităţi.

Vaccinarea antihepatitică A se poate recomanda în situaţii particulare, cum sunt focarele epidemice sau călătorii în zone cu endemie crescută, începând cu vârsta minimă de 12 luni. Schema de vaccinare include 2 doze administrate intramuscular, la 6 luni interval.

Vaccinarea antimeningococică poate fi recomandată persoanelor cu afecţiuni ale splinei, deficit de complement sau călătorii în zone cu risc de câştigare a infecţiei, începând cu vârsta de 2 ani. 

Vaccinarea antirotavirală se poate practica între vârsta de 6 săptămâni şi 8 luni, în zonele geografice unde există un număr mare de cazuri care necesită internare.   

Calendarul de vaccinare din România

Abrevieri: DTPa = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular; VPI = vaccin polio inactivat; Hep B = vaccin hepatitic B; DTPa-VPI-Hib = vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus tip b; RRO = vaccin rujeolic-rubeolic-oreion; BCG = vaccin de tip Calmette Guerrin; dT = vaccin diftero-tetanic pentru adulţi. 

Adauga comentariu

Nume:
E-mail:
Titlu:
Raport:
Cod de verificare:

Câmpurile subliniate sunt obligatorii.