Contagioase

Boala Lyme (Lyme borrelioza sau borrelioza) este o boală infecțioasă produsă de o bacterie (Borrelia burgdorferi sau Borrelia garinii, ori Borrelia afzelii), transmisă omului prin mușcătura de căpușă (nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia).

În mod normal, pielea indivizilor sănătoşi este rezistentă la invazia microbilor care sunt eliminaţi prin îndepărtarea stratului superficial (descuamare) şi printr-o umiditate redusă a pielii. Există o serie de persoane care găzduiesc în mod normal germeni patogeni (deci care pot produce îmbolnăviri), în absenţa semnelor de boală aceşti indivizi numindu-se purtători sănătoşi. Apariţia unei infecţii cu stafilococ la nivelul pielii depinde de numărul, de agresivitatea microbului şi de rezistenţa gazdei. În ceea ce priveşte raportul între microbul infectant şi organism, acest raport poate fi modificat de o serie de condiţii generale ca: diabetul, alcoolemia, obezitatea, lipsa vitaminelor, tratamente prelungite cu diferite medicamente – care scad rezistenţa organismului.

Această boală, foarte contagioasă, este provocată de un virus care se găseşte în secreţiile nazale şi faringiene ale bolnavilor. De asemenea, se poate găsi şi în sânge, şi în secreţia din veziculele şi pustulele de pe piele. Virusul varicelo-zosterian (mai poate produce şi herpesul zoster) este foarte puţin rezistent în natură şi se transmite prin strănut, tuse, vorbire. După ce ajunge pe cale respiratorie în sânge, se localizează pe tegumente, producând elementele eritemato-veziculoase caracteristice. Contagiozitatea se menţine până la căderea crustelor, iar boala lasă imunitate.

Meningitele şi encefalitele sunt cele mai frecvente şi mai importante infecţii ale sistemului nervos central, caracterizate prin diversitatea cauzelor, evoluţia imprevizibilă şi complicaţiile grave, care obligă la diagnostic şi tratament de mare urgenţă. Consecinţele meningitelor şi encefalitelor infecţioase sunt modificările lichidului cefalorahidian, care circulă între foiţele meningelui şi apariţia unor semne şi simptome de boală acută cu evoluţie variabilă, de la vindecare spontană la deces.

Mononucleoza este o boală infecţioasă şi transmisibilă, determinată de un virus care se caracterizează prin febră neregulată, inflamaţia laringelui, a amigdalelor, mărirea sau tumefierea ganglionilor şi mărirea splinei (splenomegalie). De remarcat că excreţia virusului continuă mai multe luni după boală, dovedind persistenţa lui în stare latentă în anumite celule numite limfocite, starea de purtător de virus. La bolnavii de mononucleoză apar anticorpi faţă de virusul acestei boli care pot persista timp îndelungat. Persoanele lipsite de aceşti anticorpi nu au avut boala. Virusul mononucleozei are atracţie faţă de celulele limfocite, pătrund în acestea, care încep să se înmulţească la infinit.

La fiecare 2 minute, un copil moare ucis de tuberculoza. Anual, aceasta boala cauzeaza 1,6 milioane de decese pe plan mondial. Desi este cunoscuta de mii de ani, tuberculoza, oftica sau ftizia, cum i se mai spune, ramane una din cele mai mari amenintari pentru sanatatea ta.

Pot fi infectiile responsabile pentru anumite comportamente anormale pe care noi le atribuim unor cauze pur psihologice?

Sunt agenti patogeni (bacterii si virusuri) a caror virulenta si contagiozitate au fost amplificate prin procedee de laborator. Aceste microorganisme sunt apoi folosite pentru contaminarea aerului, surselor de apa, depozitelor de hrana, cu scopul de a infecta si ucide o populatie inamica.

Unul din lucrurile care te inspaimanta cu adevarat, indiferent daca o recunosti sau nu, este diagnosticul de infectie HIV. Pentru ca nu s-a gasit inca un tratament care sa-i vindece cu adevarat pe cei bolnavi, SIDA este considerata inca echivalenta cu moartea. Dar, oare, aceasta este realitatea?