Medicina complementară

Cu mic, cu mare, cu toţii am auzit despre ozon. Unii ştiu că este un gaz prezent în straturi ale atmosferei şi că ne protejează de radiaţiile ultraviolete, alţii ştiu că este prezent în cantităţi ceva mai mari la munte, în zona pădurilor cu brazi, a cascadelor sau înaintea furtunilor, având un miros specific. Alţii îşi amintesc pur și simplu de o formaţie de muzică pop cu trei băieţi simpatici care au înnebunit pe toată lumea cu refrenele lor. Mai puţină lume ştie că ozonul poate fi folosit cu succes în tratamentul multor afecţiuni.

Asociaţia Română de Gemoterapie şi Homeopatie (ARGH) propune câteva modalităţi de întărire a organismului, precum şi de trecere mai uşoară peste îmbolnăvirile cele mai frecvente ale sezonului rece, cu ajutorul extractelor gemoterapice. Fără să înlocuiască recomandările medicale, gemoterapicele pot completa medicaţia prescrisă de medic sau pot constitui de multe ori recomandarea directă a farmacistului.

Terapia fotodinamică (cunoscută şi ca terapia fotoiradiantă sau fotochemoterapie) constituie în prezent o metodă alternativă promiţătoare în practica medicală pentru tratarea tumorilor canceroase. Aceasta metodă presupune utilizarea derivaţilor de porfirină incubaţi în zona tumorală afectată, iradiată cu o sursă de radiaţie laser. De la prima menţiune clinică a acestei metode, realizată de Dougherty în 1978, mii de pacienţi au fost trataţi cu succes prin această metodă în întreaga lume.

Pornind de la "ceea ce au văzut toţi", ajungem la origini, şi anume faptul că tratamentele homeopate se fac prin prescrierea medicamentelor homeopate, şi gândind "aşa cum nimeni nu a gândit", se va ajunge la concluzia că medicamentul homeopat este condiţia indispensabilă pentru existenţa homeopatiei, baza pe care este construit întregul edificiu al homeopatiei.

Remediile homeopate sunt diluţii dinamizate din tincturi mamă, cu originea în cele trei regnuri: vegetal cel mai frecvent (Arnica montana, Pulsatilla, Oleander, Lycopodium, Hypericum, Lilium tigrinum, Belladonna, Digitalis, Drosera, Stramonium etc.), mineral (Aurum metallicum, Argentum nitricum, Sulphur, Platina, Calcarea carbonica, Arsenicum album etc.) şi animal (Apis mellifica, Sepia, Lachesis, Tarantula hispanica etc.).

Gemoterapia foloseşte cu preponderenţă ţesuturi tinere recoltate de la arbori şi arbuşti, elemente ale naturii neglijate sau prea puţin utilizate de fitoterapia tradiţională. Gemoterapicele sunt mult recomandate în prezent de medici şi farmacişti, ca urmare a standardizării preparării lor şi a posibilităţilor de utilizare în paralel cu celelalte forme de terapie pe care le urmează pacientul.

În cadrul corpului uman există un ritm important, ritmul craniosacral, care rezultă din creşterea şi scăderea volumului de lichid cefalorahidian în interiorul şi în jurul sistemului craniosacral. Acest sistem este format din creier şi măduva spinării (sistemul nervos central), lichidul cefalorahidian, care lubrifiază creierul şi măduva spinării, a meningelui din jur şi oasele coloanei vertebrale şi ale craniului.

Homeopatia lucrează mult cu diluţii ultramoleculare, aşa-numitele diluţii infinitezimale, alături de principiul similitudinii, care este o cheie de boltă a acestei distincte discipline terapeutice. Avem de a face cu soluţii extrem de diluate, până la limita comprehensibilului în actualul cadru ştiinţific, care este limita dată de numărul lui Avogadro, (6.022 x 1.023, ce s-ar situa la 10-23, adică în jurul diluţiei centezimale a 12-a). Dincolo de această diluţie, probabilitatea ca într-o soluţie să mai existe o moleculă din substanţa iniţială este asimptotic nulă.

Trăim într-o lume din ce în ce mai artificială şi mai chimică, mâncăm tot mai multe E-uri şi aditivi chimici, respirăm un aer mai poluat pe zi ce trece, suntem tot mai sedentari şi, de parcă nu ar fi suficient, încercăm să ne vindecăm de toate acestea utilizând din ce în ce mai multe substanţe chimice.

Din ce în ce mai căutată şi apreciată, homeopatia face progrese o dată cu celelalte ramuri ale medicinei, transformându-se constant dintr-un sistem medical empiric, deşi foarte elaborat, într-o ştiinţă medicală modernă bazată pe studii fundamentale şi clinice care se pot încadra în canoanele cercetării ştiinţifice actuale.

Reiki este un cuvânt care în ultimul timp a început să fie auzit din ce în ce mai des. Deşi el a fost asociat unei tehnici energetice de vindecare, Reiki este mult mai mult decât atât – el este pe drept cuvânt o Cale spirituală. Practicanţii Reiki susţin că au reuşit să scape de diferite afecţiuni cardiace, probleme ortopedice, stres şi chiar au reuşit să renunţe la fumat.

Aplicate pe meridianele de acupunctură, hologramele energetice pot trata afecţiuni diverse, precum nevralgiile, insomniile, depresia, atacul de panică, dar şi boli ce acţionează prin reducerea aportului de oxigen (cardiopatia ischemică, insuficienţă circulatorie cerebrală, arteriopatie obliterantă a membrelor). În prezent, sunt disponibile 8 tipuri diferite de holograme energetice, precum şi brăţara energetică. 

Gemoterapia este terapia cu extracte din muguri şi din alte ţesuturi vegetale embrionare, toate acele părţi tinere de plantă care au stocată în ele puterea regeneratoare a plantei. Principalele părţi ale unei plante din care se extrag substanţele regeneratoare sunt: bobocii (mugurii de flori sau fructe), amenţii (inflorescenţe bogate în polen), mlădiţele (ramuri tinere), radi­­celele (rădăcini tinere), scoarţa internă a rădăcinii sau scoarţa de pe ramurile tinere, seva sau seminţele.

Homeopatia se defineşte prin regula ei de bază: „Similia similibus curentur”, adică „Ceva ce se vindecă prin ceva asemănător” sau „cui pe cui se scoate”.

Virtuţile nutritive, dar şi terapeutice ale mierii nu pot fi contestate. Folosit încă din vremuri străvechi în alimentaţie, lichidul galben-auriu şi-a descoperit treptat proprietăţile curative. Astfel, mierea este cunoscută ca medicament încă de pe vremea culturii mesopotamiene, din mileniul 3 î.Hr., dovadă fiind primele documente scrise - tabletele de argilă.

Ginkgo Biloba este una din cele mai vechi specii de copac, poate supravieţui până la 1.000 de ani şi este probabil cel mai faimos remediu naturist. Oricine ştie câte ceva despre efectele sale miraculoase, dar nu le cunoaştem pe toate.

Terapiile naturale se bucura din ce in ce de mai mult de succes. Oamenii s-au saturat de pilule si incearca sa le substituie cu remedii din plante, cu ace de acupunctura, bioenergie si culori. Dar sunt ele, oare, benefice?